5️⃣0️⃣ RECENZIE 5️⃣0️⃣5️⃣0️⃣ 50 de zile înainte de sinucidere 5️⃣0️⃣

  🙁 Am văzut acest roman pe mai multe conturi acum ceva timp, iar atunci când l-am văzut pe contul celor de la Carti la juma de preț, am spus că este momentul să îi dau o șansă.
  🙁 De foarte multă vreme nu am mai simțit o așa confuzie după terminarea unei cărți. Nu știu de unde să încep, și nici unde să termin.
  🙁 Gloria are foarte multe probleme, simte că toți cei din viața sa o urăsc și decide să scrie zilnic într-un jurnal timp de cincizeci de zile, la finalul cărora va hotărî dacă merită să trăiască sau nu.
  🙁 Nu pot spune că este scrisă bine, cel puțin nu din punctul meu de vedere. Dialogurile sunt stupide, nerealiste, totul se întâmplă foarte repede, iar bipolaritatea TUTUROR personajelor e tare ciudată. În același timp, nu-mi pot da seama dacă asta a fost o evidențiere a mentalității de adolescent? Nu am idee, însă dacă stai să te gândești, romanul nu avea același farmec dacă totul făcea sens și nu observai nimic în neregulă cu personajele.
  🙁 În primele 200 de pagini m-a amuzat și mi-a plăcut că se citea ușor, însă mă pufnea râsul în situațiile serioase din cauza discuțiilor. Pur și simplu nimeni nu ar reacționa așa în realitate. (Mă refer doar la UNELE lucruri din carte). După ce Gloria a făcut cunoștință cu gașca de rockeri, acțiunea a început să îmi facă plăcere, chiar dacă protagonista noastră cădea mereu în ghearele lupului, ca să spun așa. Parcă prea de tot, nu părea natural neapărat.
  🙁 Totuși, am aflat că autoarea a scris povestea la numai șaisprezece ani, deci e și asta o posibilă cauză a exprimărilor și a momentelor parcă scoase din jocuri video. Repet, poți interpreta, iar eu prefer să cred că autoarea a vrut să ne afunde în gândirea și deciziile adolescentei. Acum, nu prea avem de unde știi.
  🙁 Nu mi-a plăcut în mod deosebit niciun personaj. I-am simpatizat pe Jey, Steve și Alex, însă și ei au avut anumite momente dubioase. Pur și simplu în decursul zilelor am citit de atâtea ori ,,Nu văd cum aș putea trăi fără el",
,,Nu-mi pot imagina viața fără x, y, z.", încât aproape că am ajuns s-o cred. Mi se pare imposibil să spui lucrurile alea la numai câteva ore după cunoaștere...
  🙁 Trecând peste aceste aspecte, mă bucur că am trecut și printre filele acestui roman. Aș fi regretat dacă n-aș fi dus povestea până la capăt. Mi-a plăcut finalul destul de mult, iar de Gloria
m-am atașat chiar și cu toate momentele sale de nebunie.
  ,,- Da. Nu am fost niciodată cu o școlăriță smintită cu păr albastru, care a fugit de acasă."
      3,5/5⭐